Carnivorele domestice sunt frecvent infestate cu diferiti paraziti interni (helminti sau protozoare), dintre parazitozele întâlnite predominând ascaridozele, coccidiozele si giardioza. Coccidiile intestinale care pot afecta câinele si pisica fac parte din 6 genuri: Isospora, Besnoitia, Hammondia, Sarcocystis, Toxoplasma si Cryptosporidium. Cea mai des întâlnita coccidie la câini si pisici este Isospora (Cystoisospora), de aceea termenul de coccidioza se foloseste frecvent pentru denumirea infestatiei cu acest parazit.
Isospora spp., desi este un parazit comun al felidelor si canidelor, îndelung studiat este înca insuficient cunoscut. Coccidioza este recunoscuta ca o amenintare serioasa pentru sanatatea animalelor domestice. Afecteaza cu preponderenta animalele tinere, mai ales în perioada întarcarii, evoluând îndeosebi la animalele crescute în colectivitati cu conditii igienice necorespunzatoare, unde determina pierderi însemnate.

Cu toate ca cele mai multe infectii sunt asimptomatice, exista si cazuri severe când se poate produce o enterita cataral-hemoragica cu diaree, anemie, emaciere rapida, depresie si slabiciune, uneori amenintând chiar viata animalului.
Isospora este un parazit unicelular invizibil cu ochiul liber, nu este sensibil la deparazitantele uzuale, de unde posibilitatea unei largi raspândiri.

1. Ciclul biologic
Speciile de Cystoisospora (Isospora) parazite la carnivore prezinta gazde intermediare facultative, reprezentate de regula, de rozatoare, dar si de ierbivore (carnea cruda provenind de la acestea poate fi infectanta pentru carnivore), precum si alte mamifere.
Ciclul biologic se realizeaza printr-o evolutie multistadiala, cu parcurgerea unei faze sexuate, cu doua etape (gametogonia si sporogonia) si a unei faze asexuate (schizogonia).

Câinele si pisica se contamineaza prin ingestia oochisturilor sporulate sau a gazdelor ale caror tesuturi sunt contaminate. Dupa ingestie oochisturile sporulate sunt supuse actiunii sucurilor digestive ( pepsina, tripsina, bila), ceea ce duce la eliberarea continutului cu infestarea celulelor epiteliale intestinale. Urmatoarele faze ale ciclului biologic se desfasoara în interiorul celulelor epiteliale finalizându-se cu formarea oochistului si eliminarea acestuia în mediul extern odata cu excrementele.
În mediul exterior oochistul sufera procesul de sporulare. Oochistul obtinut, denumit oochist sporulat ( forma de rezistenta a Isospora spp. în mediul exterior), este acum infectant. Sporularea necesita oxigen, umiditate si caldura si are loc în cateva zile, chiar în mai putin de 24 ore ( 16 ore la 30oC pentru I. canis ) când conditiile exterioare sunt corespunzatoare. sporularea se produce în minim 12 – 14 ore la 300C si 24 – 36 ore la 22 – 260C.

Perioada situata între contaminare si excretia oochisturilor este denumita perioada prepatenta; perioada patenta corespunde excretiei oochisturilor. Durata fiecarei perioade (respectiv 5 – 11 zile si 1 – 5 saptamâni dupa infectia experimentala), caracterizeaza diferitele specii de Isospora.
Dupa ingestia gazdelor paratenice, perioada prepatenta poate fi scurtata.
Existenta formelor extraintestinale (de ex. la nivelul splinei) explica în parte persistenta unei infectii cu Isospora spp. la un individ, deci si în interiorul unei crescatorii.
Ingestia de soareci infectati experimental cu oochisturi sporulate de Isospora canis sau de Isospora ohioensis determina o infectie la câine. Inafara de aceasta, elemente parazitare apartinând isosporelor au fost observati în diferite tesuturi ale soarecilor si în limfonodulii iepurilor infectati.
Nu este exclus ca alte specii sa poata de asemenea servi ca gazde paratenice cum ar fi porcul, magarul, bivolul, oaia si camila, ca si alte specii de rumegatoare si rozatoare. Contaminarea lor se face prin ingestia oochisturilor sporulate, ca si la soareci.

2. Epidemiologie
Sursele de infectie sunt reprezentate de gazdele specifice, speciile de Eimeria si Cystoisospora, netransmitându-se de la câine la pisica si invers.
Sursele de oochisturi sunt animalele excretoare care au prezentat sau nu simptomele bolii. Durata perioadei patente este în functie de specia în cauza, dar si în functie de vârsta animalului si de statusul imunitar. Cateii care prezinta o prima infectie vor fi o sursa majora de contaminare într-o crescatorie. Un vârf al excretiei a fost descris între vârstele de 4 - 6 saptamâni.
Formele intestinale sau extraintestinale persistente care stau la originea unei reprize de excretie ca urmare a unei imunosupresii sau urmarea unui stres, ar putea intretine persistenta coccidiilor într-o colectivitate.
Transportul oochisturilor de Isospora spp. ar putea fi asigurat de insecte, dar în aceiasi masura si de apa, alimente, materialele si par murdarite de materiile fecale.
Un rol epidemiologic important îl au gazdele intermediare facultative, în cazul isosporelor. Rozatoarele sunt o sursa posibila de contaminare (soarecele devine infectant în mai putin de 5 zile de la contaminarea sa), dar ar putea interveni si alte specii de animale.

Contaminarea se realizeaza prin ingerarea oochisturilor infestante odata cu apa si alimentele contaminate, sau facultativ, a gazdelor intermediare infectate.
La pisici este dovedita transmiterea I. felis si I. rivolta prin ingerarea soarecilor, acest mod de contaminare fiind similar, ca eficienta, ingerarii de oochisturi.
Receptivitatea gazdelor la infectie este scazuta la adulte, care sunt purtatoare si eliminatoare de oochisturi, tineretul în perioada întarcarii fiind cel mai sensibil; cele mai multe cazuri de coccidioza sunt observate la catei provenind din crescatorii dupa vanzarea lor. Receptivitatea se mentine pâna la vârsta de 6-8 luni.
Factorii de risc pentru coccidioza cu Isospora spp. sunt vârsta tânara, suprapopularea într-un efectiv si consumul de carne cruda. Vânzarea, transportul si întarcarea sunt principalii factorii favorizanti ai coccidiozei, prin activarea formelor endogene persistente. Alti factori declansatori sunt: infectiile intercurente, imunosupresia sau corticoterapia.
Isosporele sunt deci paraziti oportunisti.
Rezistenta parazitilor
Oochisturile sporulate prezente în mediul exterior rezista mai multe luni la numeroase dezinfectii, spre deosebire de cele nesporulate. Ele sunt totusi distruse de caldura, uscaciune, razele UV (soare), amoniac si putrefactie.
Prevalenta isosporozei
Prevalenta oochisturilor în fecale variaza de la mai putin de 1% la mai mult de 70%. Prevalenta este probabil mai mare în canise si crescatorii: presiunea infectioasa a parazitului creste direct proportional cu densitatea animalelor si gradul de rezistenta al parazitului în mediul exterior.
La câinii fara stapân a fost descrisa o prevalenta mai mare: aceasta s-ar putea explica prin consumul mai mare de gazde paratenice sau printr-o stare generala mai proasta a câinilor fara stapân.
Prevalenta isosporozei canine în functie de vârsta
(Blagburn si col., 1996)

3. Patogeneza
Factori care influenteaza patogeneza
Factori legati de parazit: numarul de oochisturi ingerate, agresivitatea eimeriilor si localizarea lor, interactiunile cu alti agenti patogeni.
Factori legati de gazda: starea fiziologica, vârsta si reactivitatea;
Factori externi: alimentatia (ratii neechilibrate, cu exces proteic, favorizeaza dezvoltarea eimeriilor, iar cele acide si cu exces de glucide au efect inhibant), conditii de întretinere, factori stresori.
Modalitati de actiune
Principalele modalitati de actiune a acestor paraziti si consecintele lor sunt:
Actiunea mecanica – consta în distrugerea masiva a enterocitelor, tesuturilor mucoasei si submucoasei, a capilarelor sanguine, determinând hemoragii locale; se produce modificarea pH-ului intestinal, dischinezie, perturbarea motilitatii intestinale, maldigestie si malabsorbtie.
Actiunea toxica – este datorata toxinelor parazitare ce actioneaza ca antivitamine perturbând absorbtia vitaminelor A, D, E si a unor microelemente (Se, Zn); efectul toxinelor se manifesta si asupra organelor hematoformatoare si a hematiilor, inducând si accentuând anemia;
Actiunea inoculatoare – favorizeaza patrunderea populatiilor bacteriene(Escherichia coli, Streptomyces spp., Clostridium perfringens) sau a altor paraziti si miceti, ce agraveaza procesele patogenetice.
Consecutiv actiunilor multiple ale eimeriilor, apar procesele inflamatorii locale, cele duodenale putând determina obstructia sfincterului Oddy, staza biliara si subicter.
Imunitatea
Coccidioza intestinala este în general o infectie autolimitanta. Majoritatea animalelor se infecteaza rapid dupa nastere datorita mediului contaminat si devin rapid imune la boala clinica. Animalele în lactatie probabil ca elimina un numar mic de oochisturi care vor infecta cateii nou-nascuti. Oochisturile sporuleaza rapid, caldura corporala a animalelor si umiditatea favorizând acest proces. Oochisturile sporulate supravietuiesc în mediu timp de câteva luni. Chiar si animalele tinere se imunizeaza dupa câteva saptamâni de la expunerea la un numar redus de oochisturi.
În crescatorie, o contaminare continua prin doze mici de oochisturi permite instalarea unei imunitati protectoare. La catel, aceasta protectie nu va fi observata decât dupa vârsta de sase saptamâni (vârsta la care sistemul imunitar este considerat matur). Între timp catelul va fi protejat de imunoglobulinele A continute în laptele matern si întarcarea va fi deci o perioada favorabila declansarii unei coccidioze.

4. Semne clinice
Incubatia
Perioada de incubatie este în medie de 4 – 7 zile dupa ingestia oochisturilor sporulate. Perioada de incubatie este mai scurta dupa ingestia soarecilor contaminati.

Simptomele
Coccidioza cu Isospora spp. este frecvent asimptomatica. În general coccidioza nu este considerata o cauza importanta a diareei la animalele adulte.
Semnele clinice se manifesta ocazional, fiind asociate de regula cu animalele nou-nascute care au ingerat un numar mare de oochisturi si care sunt întretinute în conditii necorespunzatoare, de supraaglomerare si cu multi factori de stres (pet shop-uri, canise, targuri).
Principalul semn clinic este reprezentat de modificarea aspectului fecalelor: ar putea fi întâlnite un simplu ramolisment al fecalelor sau o diaree pastoasa sau profuza. Diareea este uneori hemoragica (sânge rosu la sfarsitul defecarii), devenind, dupa 2 – 4 zile mucoasa si urât mirositoare. Uneori au fost observate fecale de culoare galbena. Diareea este uneori persistenta sau intermitenta. Uneori diareea se poate ameliora la shimbarea alimentatiei (transferul de la o alimentatie de întarcare la o alimentatie imbogatita în fibre si cu cea mai mica densitate energetica) si la administrarea unui tratament simptomatic (argile, antibiotice).
Alte semne frecvent întâlnite sunt reprezentate de durerea abdominala de diferite intensitati, deshidratare uneori severa, vomismente (de multe ori doar ocazionale), tenesme, polidipsie, apetit redus sau anorexie, letargie, apatie, pierdere rapida în greutate, epuizare, anemie. Uneori se produce malabsorbtie cronica ducând la întârziere în crestere. Parul poate fi alterat.
Hipertermia si hipotermia sunt rar descriese când Isospora spp. este singura cauza. Ele exprima în general prezenta altui agent patogen.
Se mai pot întâlni cresterea frecventei cardiace, o respiratie rapida si superficiala.
Cateii cu coccidioza sunt de obicei afectati de coprofagie, pica si geofagie.
Uneori au fost observate semne respiratorii si nervoase.

5. Modificari anatomopatologice
Leziunile sunt caracteristice unei enterite (jejunita cu o hiperemie a jejunului si ileita) acuta, catarala, rareori hemoragica si ulceroasa.
Continutul intestinal poate fi apos si hemoragic, uneori mucos.
Tabloul lezional poate fi acompaniat de o inflamatie a limfonodulilor mezenterici.
Cadavrele sunt deshidratate, anemice.
Microscopic se observa necroza si descuamarea mucoasei intestinale, atrofia vilozitatilor si infiltratii limfo-plasmocitare.